Kokoro Connect

Ei bine, Kokoro Connect prezintă povestea celor cinci membri ai clubului de Cercetări Culturale, care dau peste un fenomen ciudat în momentul în care doi dintre ei îşi schimbă corpurile. Acelaşi lucru începe să se întâmple şi celorlalţi membri, dându-le viaţa peste cap. Iniţial, elevii găsesc asta amuzant, deşi confuzi de toată situaţia, însă toată povestea începe să dezvăluie şi alte părţi pe care ei încercau fie să le uite, fie să le ascundă. Şi pe măsură ce vieţile lor calme se schimbă, acelaşi lucru se întâmplă şi cu relaţiile dintre aceştia.

Un alt anime început în vară. Am vrut să mă ţin de ele, dar eu nu mă pot uita la ong-goinguri, mă omoară să aştept, iar când apar, nu am cheful necesar să le uit. Aşa că-mi place să aştept să se termine, şi pe urmă să mă uit. Bine, am văzut undeva până la episodul 7 la ţară, unde iar nu am mai putut ţine ritmul cu acest anime ca on-going. Şi acum, că am destul timp, mi-am adus aminte că l-am lăsat undeva prin urmă.

Să luăm totul pe rând. Păi, povestea este interesantă, la început chiar mi-a plăcut. Pe parcurs a început să fie prea multă dramă încât a devenit penibil. Şi la sfârşit m-a surprins foarte plăcut. E un anime tricky, nu ştii cu adevărat cât de bun e până nu te uiţi până la sfârşit. Mă bucur să văd că încep să mă descotorosesc de sfârşituri dezamăgitoare, pe care începeam să le întâlnesc şi-n anime şi-n cărţi.
Ei bine, Kokoro Connect este un anime unic, dacă pot să spun. Nu urmăreşte acelaşi model pentru romance şi school life, ci adaugă elemente ni care dau o anumită pată de culoare proprie. Îmi place foarte mult faptul că, deşi conţine elemente fantastice, Kokoro Connect se menţine pe partea de real datorită modului în care sunt portretizate personajele. Acum, dacă tot sunt la personaje, să le iau la rând:
Taichi- personajul masculin predominant. Este extrem de bun cu toată lumea, sare imediat în ajutorul prietenilor lui şi puţin îi pasă de ce i se întâmplă lui. Destul de idiot, este foarte pasionat când vorbeşte despre wrestling profesionist (seamănă cu vărul meu xD). Are o soră mai mică, Rina.
Nagase Iori- personajul pe care-l detest cel mai mult. Mă rog, e singurul personaj care nu-mi place. Este foarte prietenoasă şi populară la şcoală, toată lumea o place. Este preşedinta clubului, însă mai mult creează atmosfera.
Yui- Este extrem de activă şi plină de viaţă. Extrem de drăguţă. Este puţin scundă, însă este foarte bună la karate şi poate pune cu uşurinţă un băiat la pământ. Adoră lucrurile drăguţe- aşa ca ea- şi camera ei este extrem de feminină, în ciuda campionatelor câştigate la karate.
Aoki- celălalt băiat din club. Este cel care glumeşte tot timpul şi atunci când este cu membrii clubului, este deseori numit patetic, din cauză că se prosteşte mult. Îşi trăieşte viaţa încât să aibă nici un regret. Este îndrăgostit de Yui şi îi spune extrem de des că o iubeşte, deşi pare că glumeşte.
Inaba- Şi am lăsat preferata fată la sfârşit. Este vice-preşedintele clubului, deşi ea este cea care se ocupă cel mai mult de el şi are atitudinea de şefă. Excelează în cules informaţii şi are date despre fiecare membru. Este calmă, gândeşte logic, dar în acelaşi timp este puţin cam neatentă şi câteodată spune unele lucruri direct, şocându-i pe cei din jur.

Ce-mi place? Modul în care aceste personalităţi cooperează, reuşesc să fie un grup unit, puternic, care trec peste orice greutate, în ciuda neînţelegerilor care se ivesc pe parcurs din cauza întâmplărilor ciudate prin care sunt supuşi să treacă. Personajele au personalităţi foarte realiste şi îmi place modul în care se dezvoltă şi cum aflăm, pe parcurs, cât mai multe despre ei şi depsre trecutul lor. Fiecare personaj principal are timpul lui în care "înfloreşte" sub ochii noştri şi asta este foarte important pentru mine. Îmi place când fiecare personaj este prezentat. Aşa, dacă-mi place un personaj secundar, nu o să aflu niciodată la fel de multe despre el ca despre cel principal.
Totuşi, în ciuda acestui lucru, tot s-a pus mai mult accent pe Iori decât pe ceilalţi şi ăsta a fost un minus. A fost bine totuşi, a trecut şi acesta în a doua jumătate. Deci mi-a plăcut mult modul în care s-a sfârşit, foarte bun, deşi nu este un sfârşit concret. Această a doua jumătate l-a ridicat practic de la nota 6 la nota 9. Da, am dat 9. Şi chiar voiam să fac o recenzie rea la început Dar am observat pe urmă că nu am motiv, a fost bun.