Bakuman

Ok, mă chinui de la începutul anului şcolar să mă uit la Bakuman şi am reuşit să termin primele 2 sezoane abia acum... 3 săptămâni, cred. Păcat că mi-am dat seama ce fraieră sunt când s-a terminat. Măcar mai e şi sezonul 3, pe care abia aştept să-l încep, imediat ce se termină. (ca să mă uit la el în zece mii de ani, ca de obicei).

Povestea începe cu Mashiro şi Takagi, tineri boboci la liceu. Takagi îi face o propunere interesantă lui Mashiro: să deseneze manga împreună. Deşi se împotriveşte iniţial, cei doi ajung să dea naştere lui Ashirogi Muto, pseudonimul sub care creează manga. Takagi, cu darul său în ale scrierii, speră să ajungă cel mai bun mangaka din Japonia, iar Mashiro, cu talentul său la desen, speră să se căsătorească cu fata visurilor lui, Azuki Miho.

Să recunoaştem că este o idee interesantă. Până la urmă, cine s-ar gândi să facă o manga despre... cum să faci manga? Foarte originală pe punctul acesta, iar acţiunea curge frumos şi nu e trasă de păr. Ei nu reuşesc din prima, nu reuşesc mai deloc chiar, întâmpină dificultăţi, dar au parte şi de momente pline de fericire. În timp ce încearcă, vor lega prietenii, dar vor atrage şi duşmani. Aici reiese realismul, nu e nimic exagerat aici (poate doar reacţiile, dar sunt strict pentru amuzament). Plus, este o sursă de informaţie preţioasă, practic vezi toţi paşii care trebuie urmaţi pentru a ajunge să faci o manga. Nu o să mai subestimez niciodată ceva.
Foarte frumoase relaţiile dintre personaje, care sunt... total diferite. Avem o singură relaţie (şi preferata mea) care este cât de cât normală, cea dintre Takagi şi Kaya, cea mai bună prietenă a lui Miho. În rest, Mashiro şi Miho se încurajează reciproc în încercările lor de a-şi îndeplini visul. Iar rivalul lor este în acelaşi timp cel mai bun sfătuitor.
Este un anime interesant. Foarte interesant. Acţiunea se întinde pe o perioadă îndelungată, tot liceul şi chiar şi pe parcursul facultăţii. Pe lângă greutăţile întâlnite în industria manga, cei doi trebuie să se confrunte şi cu viaţa reală: deciziile pentru viitorul lor, părerile părinţilor şi propria sănătate.
Fiecare personaj are câte o personalitate care te cucereşte, e imposibil să urăşti vre-un personaj, şi o spun eu, care întotdeuna urăsc acele fete enervante. Însă de data asta nu a fost nevoie. Bakuman te cucereşte în întregime, este foarte frumos şi chiar... îţi dă încredere în propriile vise.
Melodiile, de opening şi ending, sunt alese foarte bine, eu le ador pe toate. Sunt frumoase, se potrivesc atmosferei din anime şi au aceeaşi idee de bază "atâta timp cât vrei şi crezi, totul e posibil".
Bakuman e un caracter de emoţii şi practic eşti la mila lui. Ba eşti pe culmile raiului, ba în flăcările iadului.